la un party, luase substante, dansa, ii era rau, fugea de cei care vroiau sa aiba grija de ea, se lipea de oameni.
vroiam sa fac ceva ca sa-i fie bine, dar nu stiam nimic, nu mai stiam nici cum sa ma rog.
prietena ei m-a intrebat daca, intamplator, nu sunt medic.
cand i-a trecut si am vazut-o fumand, m-am apropiat de ea si am intrebat-o: "cum te simti?"
"ma simt... vie".
si simteam ca asta e cel mai sincer raspuns.
vorbea viata in ea, prin ea, viata care era in trupul ei si o facea sa simta ceea ce simte, sa vrea ceea ce vrea.
nu era patetism in sens de fals. era patetism in sens de pathos, simtire.
ceea ce simte trupul viu si exprima.
si ceea ce exprima e frumos si adevarat, pentru ca viu.
No comments:
Post a Comment