/ 29

ghemuit, cu omoplatii afundati in perna sprijinita de perete, ceafa sprijinita de perete, atentia se plimba din crestet pana la talpi, de-a lungul membrelor, zabovind uneori, ca si cum trupul s-ar mangaia singur, dar numai cu atentia, numai simtind fix ceea ce simte, in diferite parti ale sale, fara sa-si provoace nimic, fara sa intentioneze nimic, neputincios, pasiv fata de sine, fata de ceea ce simte.

uneori atentia fuge dupa cate un gand, apoi revine si-l uita. uneori gandurile curg unul dupa altul dar atentia e numai cu ceea ce simte trupul asta, si gandurile nu le simte.

si adorm, si inima bate de la sine, si plamanii respira de la sine, si sangele se misca de la sine prin vene si artere, si totul se intampla de la sine.

cand ma trezesc totul se intampla de la sine.