/ 30

impreuna, pe canapea, substantele se jucau cu atentia noastra, degetele mele ii atingeau fata, claviculele, sternul, treceau spre abdomen, apoi, pe sub fusta, pe coapse, pana la marginea chilotilor, sub marginea chilotilor, pe labii, ea isi inchisese ochii, respira adanc cu gura deschisa, gandurile fugeau in toate partile.

nu-mi dadeam seama cum ma simt, atentia fugea, trupul uitase cum sa stea cu ceea ce simte, doar simtea si uita ce simtea. erau prezente clar doar dorinta si curiozitatea. comentariul perpetuu / rotitele din cap: "e bine asa, suntem mai relaxati, ne atingem si asta e bine".

cand ea tresarea, aparea un fel de mandrie. comentariul perpetuu: "inseamna ca si cand sunt asa atingerea mea are efect bun".

nu ma simteam bine. nu ma simteam nicicum. tot ce simteam era difuz si departe. comentariul perpetuu: "singura problema e ca fuge atentia. si de asta dispar inhibitiile, dar asta e bine pana la urma". partea stanga a cefei incepea sa amorteasca.


tendinta de a repeta tot ce credem ca ne face sa ne simtim bine.

de a face acelasi lucru. la infinit.

indiferent ce simtim, pentru ca nu stim ce simtim. doar simtim. si cineva ne-a spus ca asta o sa ne faca sa ne simtim bine, sau ca altfel nu se poate.